Alegerile vin! Ce şanse de schimbare sunt?

0
Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedintumblr
Vin alegerile! Ce şanse de schimbare sunt?

Vin alegerile! Ce şanse de schimbare sunt?

Alegerile vin! Ce şanse de schimbare sunt?

De curând am citit mai multe articole apărute pe site-ul  Deutsche Welle. Articolul Politica e mai complexă decât neurochirurgia  face o analiză sumară a situației politice din România.   PNL nu vrea să acceadă la guvernare dar nu are un prim-ministru compatibil pentru un liberal, Predoiu fiind, în opinia autorului articolului, Horaţiu Pepine, incapabil să stârnească de ajuns interesul electoratului: „O parte consistentă din electoratul lui Klaus Iohannis (și care a redefinit practic dreapta pe scena politică românească) a venit din cadrul electoratului USL (PNL-Antonescu) și dinspre aceia care se retrăseseră în absenteism. Dar niciunul dintre aceștia nu ar aproba un guvern condus de Cătălin Predoiu. Asta e politica, poate pentru unii nițel nedreaptă, dar inconturnabilă.” spune acesta.

Ca o întărire a celor spuse de autorul articolului voi cita un lider local al opoziției firave din Olteniţa, fief al PSD:

„-Ce facem, cum scăpăm de suma roșie?” am întrebat eu!

„-Lasă că o să apară un candidat şi al nostru până la alegeri, dar pentru ca să nu îl toace ăştia mărunt nu iese încă în evidenţă”

Este însă o opinie greșită, iar așteptarea face ca speranțele electoratului, care, deși sătul de neîmplinirile şi minciunile PSD-iste, să se năruiască şi să lase din nou electoratul captiv PSD să ne hotărască soarta.

Chiar dacă nici Marea Britanie nu mai e ce-a fost, modelul ei de democrație ne-ar fi încă de mare folos. Acolo, așa cum bine știm, un prim-ministru nu iese din pălărie, nu e fabricat în culisele sponsorilor, fiind pregătit în cadrul unui proces îndelungat de selecție. Imediat după ce a pierdut alegerile legislative din luna mai, liderul laburiștilor, Ed Miliband, a demisionat deschizând calea unor noi alegeri interne care au antrenat mai mulți militanți și simpatizanți ca niciodată. (Ceea ce se întâmplă la PSD nu seamănă deloc cu alegerile din Labour Party). Noul lider, Jeremy Corbyn, un socialist de modă veche, a denunțat în campanie politica de austeritate, redefinind practic toate prioritățile unei guvernări laburiste. Firește că, după o asemenea competiție, noul lider se profilează automat ca un pretendent la funcția de prim-ministru.

În opinia mea pentru ca opoziția actuală, această struţocămilă  PNL± PDL, în care sper să găsim ceva ce căutăm de mult, adică puţină normalitate, să se gândească şi măcar acum, în ceasul al XII-lea să înceapă să caute şi să găsească o personalitate căreia să îi facă lobby pentru afirmarea sa. Acesta la rândul său va putea să tragă electorat mai numeros care să asigure o victorie în alegerile locale de anul viitor.

Oricum politica românească duce lipsă de strategi competenți, iar partidele iau în considerare numai un electorat stabil, cu nivel submedie, de înțelegere a politicii. Exemplul  ultimelor alegeri prezidențiale arată că atunci când apelezi la inteligența oamenilor nu la sărăcia lor, poți schimba decizia politică. Poate din această cauză România este sufocată de bugetari care primesc pomeni electorale (v. măririle de salarii promise), de oameni săraci ce-şi duc traiul de pe o zi pe alta la sat şi primesc câteva „kile” de ulei, zahăr, făină sau nişte găleţi pentru a vota pe X sau. Aceștia alcătuiesc  electoratul captiv al PSD. Din cauza aceasta nu se trece la o politică de eradicare a sărăciei pentru că un popor sărac este mai ușor de manevrat!

Comments

comments

Share.

About Author

Leave A Reply