Ipu şi „Ziarul lui Ipu”





„Ipu” a plecat prea repede, fără a avea timp sa își ia adio de la cititorii lui, insa suntem siguri ca i-ar fi plăcut sa va transmita mulțumiri ca l-ati citit, ca v-a plăcut sau poate nu v-a plăcut Ziarul, dar ati fost interesați de problemele descrise, de care ne lovim fiecare în viata de zi cu zi.
Ne dorim ca lupta lui pentru dreptate și pentru a contribui la bunăstarea societății, sa fi schimbat, cât de puțin, lucrurile și sa fi îmbunătățit viata celor din jur, acesta fiind scopul creării acestui Ziar.
In memoria lui „Ipu”, Ziarul va rămâne accesibil, cu articolele scrise înainte ca el sa plece.
Ipu și Ziarul lui Ipu
Ipu. Acest articol a fost preluat de mine de pe celalat blog al meu, Popateapa’s blog. El definește opinia mea în legătură cu societatea în care trăim, cum noi cetățenii de rând am fost păcăliti de cei care au preluat puterea.
VOI MENȚINE ACEST ARTICOL PE PRIMA PAGINĂ, A SITE-ului MEU, CA UN LEITMOTIV A CONVINGERII MELE: NU PUTEM FI ALTCEVA DECÂT NIȘTE IPU!
Vizitați-mă şi pe https://popateapa.wordpress.com
Ipu este „nebunul satului”, dintr-un sat ardelean. Acţiunea se desfăşoară în timpul celui de-al doilea război mondial. Un militar german este ucis. Germanii dau un ultimatum comunității locale: „în ziua următoarea , ei vor trebui să îl predea pe vinovat, în caz contrar urmând să se facă execuții în masa”.
I se propune lui Ipu, nebunul satului, să se sacrifice urmând să i se facă o slujbă de înmormântare de pomină. Ipu acceptă cu seninătate situaţia. Întâmplarea face ca toate acestea să aibă loc în 23 august 1944. A doua zi nemții dispăruseră din sat, fugind. Notabilitățile satului îl tratează pe eroul nostru, după retragerea nemților, cu aceeași indiferentă și dispreț.
Nuvela explorează comportamentul și reacțiile unor oameni, aflați în situații-limita unde ipocrizia, cinismul și lașitatea așa—numiților stâlpi ai comunității, vin în contradicție flagrantă cu onestitatea, curajul și mai presus de orice, puterea de sacrificiu a… nebunului satului
Ulterior s-a turnat și filmul după această nuvelă, în regia lui Sergiu Nicolaescu, cu titlul „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”.
La fel ca acest „nebun al statului”, suntem folosiți şi noi de actuali guvernanți, pentru a accede la putere și apoi după ce am fost păcăliți ne transformăm în aceeași Ipu ai statului numit România. Așa a fost de când lumea și pământul. Bine a spus Muammar Abu Minyar al-Gaddafi: „Din moment ce sistemul parlamentar se bazează pe propagandă făcută de dragul voturilor, acesta este un sistem demagogic în sensul deplin al cuvântului, pentru că vorba poate cumpăra și manipula, iar cei săraci nu pot concura în campaniile electorale, numai bogații care îi susțin pe bogați „
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.