Silistra şi bulgarii încântători! Românii se fac de râs mereu!

3
Facebooktwitterpinterestlinkedintumblr
Silistra

Silistra

Silistra şi bulgarii încântători!

Silistra. De curând adică pe 18 aprilie 2013, am avut onoarea să fiu prezent la ceremonia încheierii proiectului “Aurul verde al Dunării”, proiect susținut de Muzeul Civilizației Gumelniţa, din Olteniţa şi Administrația Districtului Silistra, Bulgaria, cofinanțat de Uniunea Europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Silistra este un loc unde nu am putut să văd decât lucruri ce m-au încântat şi despre care vreau să vă vorbesc: am fost întâmpinați de minunata noastră gazdă, Stefka Kapincheva  împreună cu șeful proiectului. În primul rând am fost încântat de felul în care am fost tratați, ca musafiri. Excepţional! Am fost invitați la un restaurant mititel, cochet, liniștit și curat. După o masă excepțională, după gustul meu, ne-am plimbat prin oraș, am văzut Agora lor care, așa cum este amplasată nu deranjează pe nimeni, piața frumoasă,etc. Chiar dacă orașul avea o tentă de oraș părăsit era extraordinar de curat.

Palatul de Cultură al Tineretului, locul unde s-a desfășurat spectacolul este o clădire ce în ciudat aerului de vechi, îşi păstrează demnitate. Sigur dacă aceasta ar fi fost în România, ar fi avut altă soartă, mai crudă ca cinematograful Flacăra din Olteniţa şi clubul SNO. Am participat la un spectacol extraordinar, decent, nu ca pe la Olteniţa, susţinut de copile ce au cântat şi în limba română, iar prezentatoarea Miglena Slavova, a vorbit perfect în limba română. Aici, la Silistra nu a fost nevoie de două prezentatoare, ca la Olteniţa. Faptul că domnul  Guvernator al Silistrei, Nicolay Dimov, ОБЛАСТЕН УПРАВИТЕЛ НИКОЛАЙ ДИМОВ ДИМИТРОВ, a stat în picioare , în faţa tuturor, pe tot parcursul spectacolului, a reprezenta un gest deosebit respect faţă de cei din sală. Un lucru ce m-a surprins la fetiţele din Silistra şi Turtucaia a fost faptul că ele nu au fost învăţate de personalul didactic ce le-a instruit  să danseze danuri erotice, arăbeşti, aşa cum le învaţă educatorii români, din Olteniţa.

Am plecat din Silistra cu regretul  că nu am putut sta mai mult. La întoarcere, la fel ca şi la ducere, a fost un calvar trecerea cu bacul peste Dunăre. Văd că oficialii noştrii folosesc un cuvânt fără să îl înţeleagă : Feribotul (scris uneori și ferry-boat) care este o navă cu sau fără propulsie proprie, de construcție specială utilizată pentru transportul locomotivelor și vagoanelor de cale ferată (pasageri și mărfuri), autocamioanelor, automobilelor și în general a oricărui vehicul greu peste un râu, fluviu, lac sau strâmtori și canale dintr-un spațiu marin.

Pe lângă BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor.

Nu demult, existau două bacuri autopropulsate tip feribot, de 1000 tone. le ştiu pentru că am lucrat la construcția lor şi apoi la reparații la ele ,  în garanție. Erau niște catamarane.

Iată cum se desfășoară o traversare cu mijloace sigure de transport naval:

Feribot pe mare

 

Am pus acest film, ce aparent nu are legătură cu articolul, pentru că în timp ce călătoream cu autocarul, una din educatoarele din grup a povestit o istorie destul de ilară, dar care mi-a pus și un  mare, semn de întrebare : Cine ne educă copii?

Doamna la vreo 30 de ani se lăuda, vrând să arate cât este iubită de copii cu faptul că un copil îi spunea : “Făi doamnă, vino la mine acasă să mă culc cu tine aşa cum face mama cu tata!” (sic!)

 

Comments

comments

Share.

About Author

Un om ce nu mai suporta nedreptățile.