Oltenita văzută de un călător
Oltenita în ochii lumii!
Cu Trenul spre Oltenita
Vineri, 8 noiembrie, imediat după convertirea la monarhism, am decis să iau drumul Olteniţei. De ce? Sincer, şi mie anumite alegeri în materie de călătorii mi se par cel puţin ciudate, aşa că trebuie să le argumentez puţin! 🙂 În primul rând, nu mai fusesem aici şi citisem/auzisem despre călătoria cu trenul spre Olteniţa că este una de pomină! În plus, îmi era dor de Dunăre şi mă gândeam că merită să bat drumul fie şi numai pentru a prinde un apus de-a lungul fluviului.
Zis şi făcut, am mers spre gara Titan Sud, punctul de plecare în călătorie. Gara se află lângă staţia de metrou Republica şi este destul de deprimantă. Am ajuns acolo pe la 13.30 şi aflând că următorul tren spre Olteniţa va pleca la ora 14.30, m-am îndreptat spre casa de bilete. Ştiam că acum ruta este operată de Transferoviar Călători (în afară de pasiunea pentru trenuri, între această companie şi blogul meu nu există nicio legătură) şi că vrei-nu vrei, trebuie să circuli legal, cu bilet sau abonament. Nu eram la prima călătorie cu trenurile operate de Transferoviar Călători, am mai circulat cu ele la începutul lui 2012, între Dej şi Cluj-Napoca.
O dată ajuns la casa de bilete, realizez că nu am niciun leu la mine! Îmi iau totuşi inima în dinţi şi întreb dacă acceptă şi cărţi de credit, bineînţeles că răspunsul e nu! Ca o paranteză, am văzut că Raiffeisen Bank are o campanie intitulată Viaţa fără cash, în loc să frece menta pe social media ar trebui să vină şi aici să instaleze un POS. Sau cei de la Banca Feroviară, că doar de aia se numesc aşa, ca să fie implicaţi în activitatea operatorilor feroviari.
Biletul costă 7 lei şi călătoria cu trenul durează aproximativ 1 oră 30′. Zilnic sunt 9 trenuri care pleacă spre Olteniţa, între orele 05:46 şi 22:55, iar dinspre Olteniţa spre Titan Sud sunt 8 trenuri, primul la ora 03:38, iar ultimul la ora 21:00. Mersul trenurilor pe această rută poate fi găsit aici.
……………………………………………………………………………………..
Pentru că bateria la Samsung mă lasă, intru într-un magazin Vodafone şi rog o vânzătoare să-mi încarce telefonul câteva minute. Îmi spune însă că trebuie să rămân în magazin în timpul ăsta, că nu are voie să reţină un telefon străin. Sunt uimit, dar într-un fel înţeleg această regulă, aşa că mă conformez. Oricum, întâmplarea mă face să mă gândesc că am nevoie de o baterie externă pentru telefon sau cel puţin să plec cu încărcătorul la mine. Nu pot rămâne mult timp în magazin pentru că mă mânâncă tălpile, aşa că îi mulţumesc vânzătoarei pentru ajutor şi plec mai departe. Mă gândesc pe cine cunosc eu pe aici şi îmi aduc aminte că Adriana, o colegă de la şcoala de asistenţi stă aici, aşa că îi dau un telefon şi mă văd cu ea. De la ea am mai aflat câteva lucruri despre Muzeul Gumelniţa şi aştept câteva detalii despre cursele cu vaporaşul spre Turtucaia, pentru că am hotărât să mă întorc în Olteniţa cât de curând. Dacă sunteţi amatori de o excursie de o zi pe aici, daţi-mi de ştire!
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.