Torturi de vis. Veniți de încercați!





De curând am fost invitat la nuntă de un prieten care își căsătorea fata. Nunta avea loc într-un local select din București. Înainte cu câteva zile de eveniment am trecut pe la prietenul meu pe acasă să îl văd. Era cătrănit tare. Fiică-sa devenise o cusurgioaică și au avut probleme cu meniul de la restaurant, dar mai ales cu tortul. Dorea să fie și mare și frumos, dar și ecologic. A căutat destul pe internet, dar cu patru zile înainte de nuntă încă nu știa ce fel de tort și unde să îl comande. Găsise o cofetărie care făcea și torturi de botez și torturi de nuntă. Pentru că fetei îi era cât de cât rușine de mine prietenul meu mă roagă să îl ajut și să o conving să se hotărască. Ca să îl scap de stres am acceptat.
Mirela, căci așa o cheamă pe fată vine în livingul casei părintești la rugămintea tatălui. Era tot cu ochii roșii.
- Bună ziua.
- Bună Mirela, de ce plângi?
- Eeee, parcă nu știți, nu v-a povestit tata!!!
- Dacă știi că știu îmbracă-te și hai prin câteva cofetării pe care le-ai găsit și să testăm produsele.
- Degeaba că am văzut rețetele și nu îmi plac.
- Dacă te rog eu nu vrei să îmi faci această plăcere?
- Bine dar mai întâi fac un duș și apoi mergem.
Așteptând-o pe Mirela vorbesc cu prietenul meu, Gelu.
- Lasă Gelule că o duc la o cofetărie care face prăjituri ca la mama acasă, după rețete vechi de la bunici. Am trecut odată pe acolo când veneam de la Târgoviște de la văr’miu! Vrei să vorbeşti şi cu ginerele să vină şi el să mergem împreună?
- Poate o convingi, dar să o țină. Stai că îl sun acum, căci şi el s-a cam săturat.
Gelu îl sună pe ginere şi până să plecăm noi trei vine şi el şi aşa că plecăm în patru după o mică discuţie explicativă între noi.
- Unde vrei să mergem Mirela o întreb eu?
- Nu ştiu… am o listă dar alegeți dvstră.
- Bine eu îţi propun să mergem la o cofetărie unde ştiu că se fac prăjituri bune şi frumoase dar şi torturi excepţionale.
- Mergem acolo, oftează tânăra mireasă.
- Nelule, căci aşa se numeşte ginerele, hai să mergem pe şoseaua Bucureşti—Târgovişte, şi îţi spun eu unde să opreşti.
După 20 de minute de mers cu autoturismul în liniştea tulburată doar de vocea GPS-ului ajungem.
- Nelule, mergi încă niţel şi opreşti mai în faţă la a treia clădire.
Vedem cofetăria Art Dessert cu o vitrină plină de delicatese. Intrăm şi ne întâmpină cu condescendenţă o doamnă drăguţă.
- Cu ce vă putem servi?
- Daţi-ne ce aveţi mai bun, o prăjitură ca la bunica acasă.
- Vreţi ceva cu cremă sau uscat?
- Da, vreau cu cremă, dar şi uscat, spuse Mirela.
- Bine ştiu ce să vă aduc.
Primul lucru pe care ni l-a adus a fost câte o farfurie de dulceaţă de cireşe şi un pahar de apă rece, aburit, aşa cum se serveau musafirii care veneau în vizită în urmă cu decenii. Aceasta a fost trataţia din partea casei! Apoi ne aduse un platou cu bezele cu nucă, minitarte cu ciocolata si fructe şi minitarte cu rodie.
- Puteam să vă aduc sarailii sau alte astfel de prăjituri dar fiindcă este cald afară am ales aceste produse.
Torturi de vis
După ce ne-am desfătat cu ele Mirela a rămas încântată şi preluând iniţiativa spune:
- Faceți şi torturi de nuntă la fel de bune?
- Sigur Chiar acum avem pregătite două pentru botez. Veniţi să le vedeţi!
Două torturi supraetajate tronau pe masa din laborator. Pentru degustare mai erau pregătite nişte tortuleţe şi Mirela noastră a rămas încântată când le-a degustat.
După aceasta au urmat negocierile, comanda şi la data fixată tortul pe masă.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.