Bucovina mea cea de vară





Bucovina mea cea de vară.
Sătul şi exasperat de căldura acestei veri m-am hotărât: plec la munte! Unde oare? Unde sa plec? Clasicele staţiuni din Bucegi sunt ocupate la maxim. Deși am prieteni care m-ar găzdui în această zona prefer să caut altceva. Am ales Nordul Bucovinei! Răcoare ca la munte, confort ca în Dubai.
De fapt ultima dată am fost în zona Sucevei cu peste 30 de ani în urmă. Cu transportul este mai dificil. Un drum în Nordul Moldovei durează circa 6 ore fie cu trenul fie cu autocarul. Cu avionul durează o oră dar procedurile de îmbarcare, debarcare, etc tot pe acolo ajungi. Şi mai este vorba şi de diferenţa de preţ, una majoră.
Urmare a acestei analize J am cumpărat un bilet de tren dus — întors până la Suceava pentru perioada în care am găsit şi cameră la o pensiune din zonă. Pentru că am vrut să plec şi să mă relaxez am cumpărat bilet la vagon de dormit.
Pregătirile terminate am plecat la drum. A….., parcă am uitat să vă spun unde am găsit pensiunea de odihnă. Puteţi găsi şi dvstră aceeaşi pensiune accesând site-ul www.inimabucovinei.ro.
Odată urcat în tren, pentru că alesesem un tren de noapte, am urcat în pat în cabină, aşteptând ca trenul să parcurgă cei aproape 500 de kilometri distanţă.
În sunetul roţilor de tren mi-am amintit de ultimul meu drum la Suceava. Era în 1985 şi pentru că fiica mea ce atunci avea aproape doi ani, a trebuit să călătoresc până la Câmpulung Moldovenesc ca sa cumpăr lapte praf pentru ea. În zona noastră nu se găsea nici un fel de lapte praf. În vremurile mai grele de atunci am fost oprit la întoarcere şi luat la întrebări de miliţienii de atunci. Scopul călătoriei, de ce aveam atâta lapte, etc. Întrebările erau dure mai ales că nu eram îmbrăcat precum un excursionist, toate acestea întâmplându-se pe peronul gării Suceava unde am schimbat trenul. Norocul meu în această întâmplare a fost că am găsit un miliţian mai omenos între cei care mă luaseră la întrebări şi care a zis: „Lăsaţi-l mă că uite de unde a venit! Mai credeţi şi voi omul!” Alte timpuri, alţi oameni!
În timp ce mă gândeam la toate astea am adormit. Trezirea a fost mai rapidă. Conductorul a venit şi m-a trezit spunând că în 20 de minute trebuie să cobor.
Am coborât apoi am ajuns şi la Frasin unde este pensiunea mea.
Bucovina mea cea de vară
Am avut un şoc: totul era aidoma cu cele prezentate pe site, poate puţin mai bine. Eram învăţat ca de câte ori mergeam undeva, de obicei la pensiuni să întâlnesc condiţii sub nivelul celor prezentate în reclama comercială. Aici era invers.
Interacţiunea cu oamenii nu o voi comenta. Voi spune doar că au căutat să mă facă să mă simt ca acasă, dar nu într-un mod sufocant. Eram ca acasă.
Priveliştile înconjurătoare m-au cucerit. Un calm şi o răcoare plăcută te înconjoară pretutindeni în zonă. Poate mă întrebaţi de ce nu mă stabilesc în zonă!!! Nu este o opţiune pentru mine din cauza iernilor bogate în zăpadă din această zonă. Apoi nici job-ul meu nu îmi permite aşa ceva. Pentru că am anumite probleme cu deplasarea este mai greu de vieţuit acolo, mai ales că sunt învățat cu confortul actual al căminului meu. În acestea zone de vis vin ca să mă relaxez în anumite perioade ale anului.
Priveliştile m-au încântat, dar şi oamenii locului. Am întâlnit săteni pe stradă care îmi dădeau bineţe, până să mă dezmeticesc eu. Cred că am reuşit şi eu să salut pe câţiva înainte ca să facă ei acest lucru. Acest lucru rar se păstrează la sat, dar în marea metropolă a Bucureștiului ne-am sălbăticit, am devenit nişte fiare. Nici măcar vecinii nu ţii mai saluţi.
Cu bateriile reîncărcate mă voi reîntoarce în bârlogul meu din Bucureşti unde voi încerca să supravieţuiesc până la viitoarea vizită pe aceste plaiuri mioritice.
La revedere Bucovină țară de vis!
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.