Miere, albine, apicultura






Miere, albine, apicultura
Miere, albine, apicultura. Dacă vrem să vorbim despre apicultura de azi trebuie să menționăm câteva repere privind această îndeletnicire a omului.
Pe parcursul întregii sale existențe, omul a vânat cuiburile de albine sălbatice și le-a luat mierea.

Miere, albine, apicultura
La început ei culegeau fagurii cu miere din scorburile arborilor cu mari riscuri din cauza înțepăturilor, folosind apa pentru apărare.
Mai târziu, o dată cu descoperirea focului, fumul s-a dovedit un protector mai bun contra agresivității albinelor.
Aşa a început vânătoarea cuiburilor de albine, îndeletnicire care a durat milenii şi care se practică şi azi în unele zone din Africa şi Asia.
Cu timpul, strămoșii noștri au observat comportamentul albinelor, felul lor de viață și au căutat să le aducă aproape de locuințele lor, inițial au tăiat scorbura cu albine din pădure şi a mutat-o lângă casa lor.
Mai târziu au împletit din nuiele coşniţe în formă de clopot, au confecţionat tuburi din piatră sau din alte materiale, pe care le-au lipit pe dinafară cu argilă muiată, creând primii stupi primitivi (în nordul Israelului au fost descoperiți aproximativ 30 de stupi, repartizați pe trei rânduri datând din secolele X-IX î. Hr.).
Cele mai vechi mărturii privind stupăritul și producția de miere datează din Grecia antică.
De la Aristotel (384-322 î. Hr.), prin tratatul sau numit „Historia Animalium”, aflăm că ceara și propolisul, de exemplu, sunt recomandate ca remediu în tratarea rănilor.

Miere, albine, apicultura
Ca delicatesă, mierea era servită doar la ospețe, fiind considerat un produs de lux, la care oamenii de rând nu aveau acces.
Încă din antichitate mierea era considerată un medicament, dar şi un aliment sănătos. De atunci si până acum totul a evoluat inclusiv albinele. Mediul în care trăim a devenit mai dur atât pentru albine cât şi pentru oameni.
Lui Herodot (485-421î. Hr.), „părintele istoriei“, îi datorăm primele mărturisiri privind practicarea apiculturii în spațiul carpato-danubiano-pontic.
Asfel, în drumul său către Sciția, acesta a aflat de la tracii de pe malul sudic al Istrului (Dunărea) că „…pământurile de dincolo de apă nu pot fi călcate cu ușurință din cauza mulțimii albinelor care nu dau nimănui îndemn să pătrundă pe acele meleaguri“.
O confirmare în sensul răspândirii apiculturii în civilizația geto-dacică o avem și de la Xenofon (430-355 î. Hr.) care spune că „… hrana geţilor constă în primul rând din miere, legume, lapte simplu sau preparat şi foarte puţină carne, căci credința în Zamolxes îi oprea“.
Miere, albine, apicultura
După acest mic istoric să vorbim despre apicultura de astăzi. Datorita mediului tot mai ostil din zilele noastre mediul în care trăim a devenit mai dur atât pentru albine cât şi pentru oameni.
Astăzi pentru a începe o afacere rentabilă cu albine trebuie să cumperi roiuri de albine. Totuși simplul anunț de albine de vanzare nu este suficient. Pentru a avea succes în „albinărit” este bine să cauţi bine. Aşa am făcut eu şi am găsit Apis Donau, o echipa formată din șase iubitori ai albinelor, cu o tradiție de nu mai puțin de patru generații care au o ferma apicola, formata din mai multe stupine, situate de-a lungul Luncii Dunării si Oltului. De la ei am cumpărat anul trecut 5 mătci Carnica împerecheate Natural (Apis Mellifera Carnica), care deja mi-au oferit o producţie cu mult superioară anul acesta în comparaţie cu ceea ce am obținut în urmă cu doi ani de la familiile de albine pe care deja le aveam.
Dacă vreţi să vă ocupați cu apicultura vă sfătuiesc să nu luaţi mătci de oriunde. Căutați Apis Donau.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.