Dragoste de carte , de lectura

0
Facebooktwitterpinterestlinkedintumblr
Dragoste de carte

Dragoste de carte

Dragoste de carte. În tinerețe eram client fidel al librăriilor şi bibliotecilor. Şi acum mă mândresc cu cărţile mele. Pe multe dintre ele le-am citit şi de 3-4 ori. Pentru a-mi  ostoi totuşi pasiunea cititului mai cumpăr câte o carte, de multe ori de pe internet dar şi din diferite librării pe care le vizitez.

De la un timp încoace am găsit Editura For You. Aici am găsit ceea ce eu numesc carti de spiritualitate pentru că ele îmi îmbogăţesc spiritul, mă fac să mă simt mai bine.

 De curând am cumpărat o carte de la această editură. Este vorba despre „IARTĂ CU ADEVĂRAT”. Este cartea doctorului Fred Luskin care ne explică cum se nasc resentimente faţă de anumite evenimente negative din viața noastră şi cum acestea ne îngreunează sufletul şi gândirea. El descrie un experiment în care  oamenii cu care a lucrat păreau prinși pentru totdeauna în durerea cauzată de nedreptate și dezamăgire. Însă au învățat să meargă mai departe. Aşa ar trebui să facem fiecare dintre noi.

Acesta a fost exemplul cu ultima carte pe care am cumpărat-o, dar eu cumpăr cel puţin odată pe lună câte o carte.

Dragoste de carte, de lectura

Luna trecută însă am avut experienţă bizară cu un amic din copilărie. Era ziua lui de naştere la care am fost invitat şi eu. În pachetul de cadou am pus şi o carte, „Învingătorul este întotdeauna singur” de Paulo Coelho. Când a deschis pachetul şi a văzut cartea s-a uitat la mine şi mi-a spus:

  • Crezi ca mă duc la şcoală. Ce am citit până acum îmi ajunge. Beletristica este pentru tineret.

Această atitudine m-a întristat profund. Fusesem coleg cu el 12 ani de la clasa I până la terminarea liceului. El era mai slab la limba română, eu la matematică. După terminarea liceului el a devenit inginer, eu avocat. Este drept că legătura noastră s-a reînnodat în urmă cu câţiva  ani când el a ieşit la pensie, iar despre el știu acum mult mai puţine. I-am dăruit cartea crezând că îl va bucura, mai ales că l-am întâlnit de câteva ori într-o librărie împreună cu nepoţi săi pe care îi îndemna să citească. A fost impresie falsă atunci când l-am considerat un împătimit al lecturii. Totuşi mă întreb cum poate să insufle dragostea pentru citit cuiva când el personal nu iubeşte acest lucru.

Petrecerea a continuat. Am băut, am mâncat, dar totul a avut un gust amar. Amăreala dezamăgirii.

Peste câteva zile mă întâlnesc din nou cu el.

  • Salut inginere, îi zic eu!
  • Salut avocate, îmi răspunde.
  • Ce faci, unde mergi?
  • Mă duc la piaţă.
  • Hai că merg şi eu cu tine.
  • Bine hai!
  • Auzi tu ai făcut mişto de mine cu cartea pe care ţi-am adus-o sau chiar nu mai citeşti?
  • Păi la câtă treabă am cu gospodăria şi cu nepoţii când să mai citesc?
  • Măcar o jumătate de oră înainte de somn poţi să găseşti.
  • Auzi, dacă ai de gând să continui discuţia pe tema asta te las! Şi dus a fost.

Atunci am înțes mai bine vorbele: ”Somnul raţiunii naşte monştri”

Comments

comments

loading...
Share.

About Author

https://www.ziarulluiipu.ro

Leave A Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.