22 ianuarie ruptura definitivă. Două Românii.






22 ianuarie ruptura definitivă.
Ieri în jurul orei 15 am ajuns în Bucureşti. Era destul de cald şi nu aveam a mă teme de frig. Am călătorit pentru am vrut să îmi exprim indignarea să strig ceea ce simt. Mă simt prizonier în propria ţară. Am ajuns la Universitate. Nu era nimeni sau mai bine zis nu am văzut pe nimeni. Uşor, uşor au început să apară alți şi alţi. Eram stingher căci am venit singur din oraşul meu adormit de pe malul Dunării parcă sub starea de asediu a zăpezilor și a PSD-ului. Un fost mare centru industrial adus de cei 27 de ani de democrație în întuneric şi sărăcie.
Revenind la Universitate am încercat să mă apropii de oamenii ce se strângeau. Am văzut niște persoane respectabile de o vârstă apropiată de a mea, niște bunici distinși cu nepoții după ei.
După mai multe tatonări, căci oricui îi era teamă de provocatori, m-am alipit lor. Din când în când strigam alături de ceilalți, “NU Legii Gratierii Si Amnistiei”, “corupţia ucide”, “PSD, ciuma rosie”, “Bucurestiul cere fara gratiere”, “DNA, nu uita, noi suntem de partea ta”, „Dragnea, nu uita, vrem si cartea ta!”.
Am observat că se striga fără ură, dar cu convingere. Am observat că unul dintre tovarăşii mei de demonstraţie nu a strigat niciodată “PSD, ciuma rosie”. Chiar după ce am început să ne deplasăm cu valul spre Guvern discutam cu cei de care mă apropiasem. Erau indignaţi de felul în care Dragnea prin Grindeanu a vrut să îşi spele păcatele. Oamenii au spus că au votat PSD crezând în promisiunile din campanie. Acestă manevră a lui Dragnea i-au întors impotriva lui şi a PSD. Erau intelectuali de stânga prin formare, profesori şi doctori. Au fost scârbiţi de această manevră mârşavă încât au spus că sunt hotarati sa lase nepotilor o ţară curată. Din cauza asta au venit să demonstreze.
La un moment dat am văzut o ţigancă cu fuste multe, care intrat într-un grup şi se răstea la cei din jur: “Ce vreţi mă să faceţi, de ce vreţi sa îl daţi jos pe Dragnea. El e tata′ nostru. Vezi ca ne da pensii mai mari şi ……multe altele.” Protestatarii care erau în jurul ei au dispărut în câteva secunde lăsând-o să vorbească singură.
Aceasta mi-a confirmat încă odată că în ciuda unor provocări manifestanții au mers pașnic într-o plimbare. Noi nu am dorit decât să ne facem auzită nemulțumirea. Nemulțumirea faţă de încercările criminale ale unora de a transforma statul Român în unul mafiot.
Pe lângă noii mei prieteni am vorbit cu mame cu copii în braţe. Una era sefă serviciu HR. Avea în brate un băiețaș drăgălaș de nici 6 luni.
Am întrebat-o de ce a ieşit în stradă. “Mulţi de vârsta mea au plecat în străinătate. Am rămas să îmi cresc copilul în ţara lui. Vreau un viitor mai bun pentru el. Dacă merge aşa devenim sclavii unei societăţi mafiote”
22 ianuarie ruptura definitivă
Venirea preşedintelui Iohanis în piaţă a agitat puţin lucrurile, unii tineri dorind să fie mai aproape de el. Ieșirea sa totuși mi s-a părut inoportună. I-a dat lui Dragnea motiv de a declanşa procedura de suspendare.
Astăzi vorbind cu noii prieteni făcuţi pe facebook cu această ocazie am rămas surprins de Declaraţia lui Dragnea cu Mineriada. Oare cine a fost bătut şi cu oasele rupte?
Din ce am auzit astăzi în oraşul meu, la îndemnul celor de la diferite posturi de televiziune, se încearcă mobilizarea unui număr mare de PSD-işti ca să organizeze o contramanifestație. Vor să o organizeze şi să coincidă cu cealaltă manifestație anti legea grațierii. Dacă cineva de la PSD vrea în adevăr să facă aşa ceva chiar este nebun. Va fi exact mineriada carea adus minerii. Acum vor veni PSD-iştii.
Iată ce spune Andrei Pleşu în articolul său : Dileme, stupori, resemnari ”
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.