Animalele si cabinetele veterinare
De când a exista omul pe Pământ acesta a avut nevoie de animale care să îl înconjoare, astăzi numite animale de companie.
De fapt nu se ştie exact cine a fost îmblânzit mai întâi, câinele sau oaia.
Se spune că: domnitorii moldoveni din familia Muşatinilor preferau caii şi câinii, în timp ce muntenii erau îndrăgostiţi de şoimi. Unele dintre animalele preferate ale voievozilor sunt învăluite în legendă.
Ce este adevărat este că întotdeauna omul a avut alături de el un animal pe care s-a străduit să îl îngrijească pentru a avea cu cine să împărtăşească clipele de singurătate, dar şi pentru a folosi acel animal drept ajutor în activitatea sa zilnică
În perioada modernă pe care o trăim grija faţă de animale trebuie să capete o altă dimensiune. Aici vreau să mă distanţez de cei care vor cu orice chip iubesc mai mult animalele decât pe semenii lor, oamenii.
De curând am fost în vizită la cineva în Suceava. Prietenul meu are un câine pe care îl scoate mereu la plimbare în zonele împrejmuitoare locuinței sale, sau îl duce cu maşina proprie în alte zone din împrejurimile oraşului.
Animalele si cabinetele veterinare
Chiar dacă eu nu suport un câine în apartamentul meu, eram foarte atașat de câinele prietenului care locuia într-o curte cu spațiu mare de joacă pentru câine.
La un moment dat prietenul meu a sesizat un comportament deosebit la câine, devenise apatic.
Soția lui nu era supărată de acest mod de reacție al câinelui care de altfel înainte era foarte vioi. Chiar a insistat ca prietenul meu să nu facă nimic. Totuși el a mers la un cabinet veterinar in Suceava, căci acolo ne aflam. Surpriza a fost mare: câinele avea în sânge o mare cantitate de barbiturice.
Restul povești îl știu de la prietenul meu pentru că atunci când am văzut situația am plecat.
După o ceartă serioasă prietenii mei au ajuns la concluzia că animalul de companie să nu mai intervină în mariajul lor. Câinele în cușcă, în afara locuinței, ei deja trei, pentru că se născuse între timp și urmașul, în casă. Era un câine ciobănesc alsacian care putea suporta cazarea în aer liber.
Viața cuplului a pornit pe alt făgaș după ce au lămurit problema.
Nu pot spune că soţia prietenului era o femeie rea, dar antipatiile şi simpatiile nu sunt uşor de controlat. În copilărie a avut o experienţă neplăcută cu un câine care a muşcat-o şi a fost nevoie să facă injecţii antirabice în burtă, pentru că aşa era în acele timpuri. Probabil că atitudinea ei de respingere a câinelui în casă a fost într-un anume fel o atitudine de protejare a propriului copil care al acea vreme era încă nenăscut.
Ca unul ce iubesc natura am avut neplăcerea de a fi atacat de câini comunitari în zonele din împrejurimea oraşului meu. Am încercat să mă deplasez cu bicicleta dar a trebuit să merg pe lângă ea de teama de a nu fi muşcat. Nu, vă rog nu vă speriaţi, nu acuz câinii de ceva. Şi ei ca orice vietate îşi apără teritoriul şi caută să se hrănească. Pentru înmulţirea acestora consider vinovate autorităţile care nu reuşesc să gestioneze situaţia aşa cum trebuie.
Din păcate am văzut cum o haită de câini a doborât o căprioara şi au început să o sfâşie, undeva pe un câmp deschis. Şi asta a fost numai ce am văzut eu. De multe ori când merg pe câmp sau în alte zone din preajma oraşului meu văd resturi de blană, coarne de cerb, sau oase răspândite pe jos. Este rezultatul activităţii câinilor comunitari.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.