Clinici veterinare, caini…. accidente
Am citit de curând despre câinele Patrick, un câine aruncat de la etajul 22 al unei clădiri, recuperat de un medic de la o clinică veterinară care astăzi este bine merçi la o familie iubitoare care îi oferă‚ un cămin adevărat. Câinele a beneficiat de cele mai moderne servicii de sănătate şi îngrijire din partea medicilor clinicii unde a fost dus.
Povestea aceasta m-adus cu gândul la situaţia în care în urma cu ceva timp am publicat un articol despre câinii comunitari din jurul orașului meu. Am fost criticat de mai multe persoane care sunt membri ai unor organizații de protecţia animalelor, care a au spus că am greşit făcând publică situaţia, articolul meu îndemnând, în opinia lor, autorităţile locale să eutanasieze animalele capturate.
Clinici veterinare, caini…. accidente
De aici şi până la expresia „omul sfinţeşte locul” nu mai este cale lungă.
În peregrinările mele prin ţară am ajuns şi la Suceava. Mergând cu maşina pe străzi mai lăturalnice, un câine comunitar mi-a intrat sub roţile din spate ale maşinii. Am oprit şi văzând că era doar rănit, l-am urcat în maşină şi am plecat spre o clinică veterinară din localitate pe care am găsit-o pe net rapid. Este vorba despre clinica veterinară Fanvet din Suceava, de pe Str. TOMSA STEFAN nr. 4.
Cum l-a văzut medicul veterinar de serviciu a spus ca este nevoie sa îi facă de urgentă o radiografie. În baza acesteia urma să stabilească ce urma să facă mai departe.
Având acceptul meu la băgat la raze. Este vorba de un aparat radiologie veterinara Suceava, modern şi eficient.
După ce a privit radiografia medicul a spus ca trebuie să îl opereze pe câine, astfel putând să îi salveze viaţa.
- Operaţia va fi destul de costisitoare şi vreau să ştiu daca sunteţi dispus să plătiţi jumătate din costul ei, cealaltă parte fiind acoperită de clinica noastră.
- Bine că doar nu l-am adus degeaba aici! De fapt sunt responsabil pentru starea sa de sănătate de acum!
Aceste fiind spuse am lăsat medicii sa îşi vadă de treabă, iar eu am plecat la hotel.
Eu nu sunt un mare iubitor de câini. Îmi plac dar nu sunt adeptul ideii de a avea un câine în casă, asta mai ales că am un program foarte încărcat şi pentru a avea un animal de companie este nevoie şi de timp liber.
A doua zi m-am dus la clinică să văd căţelul. Era bandajat dar deja m-a văzut si a început să mişte din coadă. Medicul mi-a explicat gestul căţelului ca pe unul de mulţumire, el asociindu-mă cu cel acre l-a salvat şi nu cu cel care l-a lovit cu maşina.
Am plătit cheltuielile aşa cum ne-a fost vorba, şi am plecat mai departe în Nordul Moldovei pentru afacerile mele, urmând ca în timp să mă hotărăsc ce voi face cu căţelul şi să trec pe la clinică să îl iau.
În discuţiile mele telefonice cu prietenii şi asociații mei am adus vorba şi despre soarta câinelui. Dacă mai mulţi au ridicat din umeri, unul dintre ei a spus: „adu-l la mine! Mai am dar încă unu nu conteaza.”
Așa se termina povestea cu căţelul pe care prietenul meu care l-a luat în curtea sa l-a numit tot Patrick, ca pe câinele despre care v-am vorbit la început.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.