Organizarea unei inmormantarii. Coliva





Realizarea unui inmormantati este destul de solicitanta, iar pe langa faptul ca sunt atat de multe lucruri de rezolvat, trebuie sa iti tii in frau sentimentele de tristete pentru a-I oferi celui plecat in nefiinta o inmormantare corespunzatoare.
Primul lucru de care familia trebue sa se ocupe este de a stabili cu preotul ziua si ora pentru inmomantare. In ziua respectiva, la ora stabilita preotul pentru, rudele trebuie sa iaba pregatita tamaia si cate o lumaare aprinsa pe care le ofera preotului si cantaretului. Se va oficia slujba de inmormantare fie la casa decedatului, la capela sau la casa mortuara, in functie de situatie, apoi se organizeaza procesiunea de inmormantare.
Organizarea unei inmormantarii. Coliva
Majoritatea dintre noi, fie am participat la o inmormantare, fie am vazut una trecand si am putut observa ca exista o anumita ordine pentru onvoiul mortuar. In frunte merge un credincios ce poarta crucea ce urmeaza a fi pusa la capataiul decedatului, uimeaza apoi cei care tin coliva si vinul, cei care tin pomul cu darurile de impartit saracilor, persoanele cu coroanele, purtatorii de sfesnice, preotul si cantaretul, dricul ce poarta sicriul, apoi rudele decedatului si restul de personae participante la inmormantare.
Pe intregul drum parcurs, de la biserica la cimitir, se canta “Sfinte Dumnezeule”, iar cand se ajunge la rascruci de drumuri ori in locurile ce au anumita legatura cu viata sau activitatea decedatului sau in dreptul unei biserici, preotul va spune in dreptul sicriului extenia pentru morti.
De foarte mult timp se obisnuieste participarea unei fanfare la inmormantare, ce interpreteaza piese muzicale romane, marsuri, acest lucru fiind de preferat a fi evitat, fiind o lipsa de seriozitate si de respect fata de decedat si familia acestuia.
In timpul slujbei la biserica cei prezenti primesc lumanari aprinse insotite de o batista sau un prosop, uneori cu cate un mar sau covrig, pentru sufletul celui raposat. Cei ce primesc sunt datori sa spuna “Dumnezeu sa-l ierte” sau “Bogdproste!”. Aceste formule inlocuiesc obisnuitul “multumesc” care nu se foloseste in asemenea ocazii.
La sfarsitul slujbei, membrii familiei si ceilalti credinciosi vor saruta icoana ce se afla pe pieptul mortului. Acest gest prin care ne luam ramas bun de la cel care pleaca dintre noi, se va desfasura in perfecta liniste, deoarece totul se desfasoara in locasul bisericii si nu trebuie perturbata atmosfera slujbei de inmormantare.
Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica unde vor sta pe parcursul slujbiei inmormantarii. Nu exista regula cum ca familia este cea care trebuie sa o preparae, comenzi coliva putandu-se face la orice cofetarie care face coliva in Bucuresti. In colac, coliva si in capete se vor aprinde lumanari, ce trebuie sa arda pe tot parcursul slujbei. Coroanele si pomul stau la usa busericii, ia capataiul celui decedat se vor pune unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti sa poata aprinde lumanari.
La organizarea convoiului funerar se obisnuieste ca, langa cruce, sa existe o persoana care sa poarte fotografia indoliata a celui decedat. Sau ce putin, se obisnuia in trecut. In prezent, in majoritatea cazurilor fotografia decedatului este asezata la vedere in carul mortuar sau dric. Atunci cand se fac opriri pentru ca preotul rosteasca ectenia, unii credinciosi desemnati dinainte aseaza sub carul mortuar sau inaintea acestuia bucati de panza alba numite poduri ce reprezinta “vamile vazduhului” peste care trebuie sa treaca sufletul celui decedat, in drumul lui spre judecata lui Dumnezeu. Tot atnci se impart si daruri de pomana sau bani celor saraci, spre pomenirea celui raposat.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.