Monumentul ostasului necunoscut de la Oltenita





MONUMENTUL DE LA BISERICA EROILOR
În partea dreaptă la intrarea în curtea bisericii „Înălţarea Domnului” Biserica Eroilor din Olteniţa se află un cimitir al eroilor căzuţi pe aceste locuri, în timpul luptelor de la Turtucaia şi din împrejurimi, din vara anului 1916.
Pe data de 19 august 1916, fără declaraţie de război, Bulgaria în alianţă cu Turcia şi Germania au atacat fruntariile de sud ale României. Oraşul Tutrakan (Turtucaia) se afla atunci sub administraţie românească. Pentru apărarea fortăreţei de la Turtucaia s-au purtat lupte violente până pe data de 24 august/6 septembrie 1916, când trupele române copleşite de un inamic cu mult superior, condus de faimosul feldmareşal german von Mackensen, au fost nevoite să capituleze. În această sângeroasă bătălie, care a durat şase zile, oraşul Olteniţa a jucat rolul spatelui de front. Aici au fost evacuaţi ostaşii români răniţi pe frontul de la Turtucaia, oraşul fiind transformat într-un adevărat spital de campanie. Olteniţa şi obiectivele militare din oraş şi împrejurimi au fost bombardate direct de artileria inamică şi chiar de aviaţie, aflată atunci la începuturile ei. Un aeroplan inamic a fost doborât la Oltenniţa, eveniment deosebit pentru acea vreme, întrucât a fost imortalizat apoi pe o carte poştală ilustrată. În timpul acestor lupte au căzut la datorie mulţi ostaşi români.
Alţi militari români răniţi grav la Turtucaia, au murit în spitalele improvizate de la Olteniţa. Nu puţini ostaşi români şi-au găsit sfârşitul în apele Dunării, în timpul retragerii dramatice din ziua de 24 august/6 septembrie 1916. După bătălia de la Turtucaia, trupele bulgaro-turco-germane au încercat să forţeze trecerea Dunării. Lupte dârze s-au purtat atunci şi pe ostroavele de pe Dunăre din apropierea Olteniţei, unde erau amplasate piese de artilerie româneşti. Şi în aceste lupte de apărare şi-au vărsat sângele ostaşii români, dar au căzut şi ostaşi vrăjmaşi. Mulţi dintre ostaşii români căzuţi la datorie pe aceste locuri au fost îngropaţi în locul unde şi-au găsit sfârşitul, unii pe malul Dunării, alţii la marginea de vest a oraşului, alţii lângă dig iar alţii în cimitirul oraşului. După terminarea războiului, în anul 1919, pe plan naţional s-a creat „Societatea Mormintelor Eroilor”, care s-a îngrijit de mormintele eroilor. În luna mai 1920 osemintele celor îngropaţi pe malul Dunării şi lângă dig au fost deshumate, depuse în capela cimitirului şi apoi înhumate în cimitir. Corpul II de Armată a solicitat însă ca eroii să aibă un cmitir al lor. A trebuit însă să treacă câţiva ani, până când s-a creat acest cimitir. Deocamdată nu avem prea multe informaţii despre acele demersuri, dar în anul 1933 exista deja cimitirul eroilor, creat la marginea de nord a oraşului, lângă stadionul Asociaţiei „Paza Dunării”. Procesiunile care aveau loc de „Inălţare” când se sărbătorea „Ziua Eroilor” se
îndreptau spre acest loc unde aveau loc festivităţile de omagiere a eroilor. Cimitirul eroilor este străjuit şi astăzi de două străzi care amintesc luptele glorioase purtate de oastea română în Primul Război Mondial: Oituz şi Mărăşeşti. Din acest motiv şi biserica care se va înălţa aici în anul 1937, cu hramul „Înălţarea Domnului” va fi cunoscută şi cu numele de „Biserica Eroilor”. Atunci comuna suburbană cu numele sinonim de Olteniţa începea de la „Ganovici”, adică de la şoseaua ce duce spre Călăraşi, iar între cele două localităţi exita un spaţiu de 600 m, în care se va construi, mai târziu, cartierul numit „Atârnaţi”. În anii 1937 – 1939 în incinta acestui cimitir se va ridica un complex monumental, care în decursul vremurilor a suferit unele degradări şi nu a mai fost reparat, ci s-a renunţat la unele elemente din arhitectura lui, considerate probabil prea complicate şi costisitoare. În spatele obeliscului existent astăzi se afla un zid de fundal, cu elemente decorative şi inscripţii. Central în faţa zidului se afla, mai există şi astăzi, un postament paralelipipedic, care susţine un obelisc în vârful căruia se află un vultur de bronz cu aripile deschise, în faţa căruia este un drapel de luptă al unei unităţi militare. Pe postament se afla stema României, iar sub ea inscripţia: „EROILOR
CĂZUŢI DE-A LUNGUL VEACURILOR LUPTÂND PE MELEAGURILE DUNĂRII PENTRU PĂSTRAREA ŞI ÎNTREGIREA NEAMULUI ROMÂNESC”. În timpul regimului totalitar, atât inscripţia cât şi stema ţării au dispărut. În faţa acestui obelisc se află un sarcofag din piatră cu incripţii, care după părerea preotului Enică Ionel este un mormânt cenotaf al fiului celui mai importatnt donator, care a conribuit la ridicarea monumentului. De fapt aici se află „Mormântul Eroului Necunoscut”, iar în cutia de piatră se află osemintele unui ostaş necunoscut, căzut în luptă cu vrăjmaşii. Inscripţia aflată pe capacul acestui sarcofag ne spune: „AICI ODIHNESC OSTAŞII NECUNOSCUŢI CĂZUŢI PE ACESTE LOCURI ÎN RĂZBOIUL 1916-1919”. În aceaşi linie, în prim plan, se află o urnă, un vas ornamental. Pe ambele laturi ale acestei construcţii funerare se află câte patru cruci, anepigrafe acum, dar iniţial pe cruci se afla scris numele eroilor reînhumaţi aici: sublocotenent Radovanovici, serg. Mitroi Petre, soldat Manciu Vasile, soldat Mirică Năstase. Pe celelalte cruci nu se mai disting numele celor ce şi-au găsit odihna de veci aici. Tot ansambul este împrejmuit de stâlpi scunzi, uniţi între ei cu un lanţ gros, care străjuiesc aleea de intrare dinspre stardă. Construcţia monumentală ocupă o suprafaţă lungă de 24 m şi lată de 10 m. Importanţa acestui monument pentru istoria oraşului Olteniţa, dar şi pentru memoria eroilor căzuţi la fruntariile ţării am aratat-o în anul 1996, în presă şi prin adrese înaintate Primăriei Olteniţa, Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural al Judeţulu Călăraşi şi Direcţiei Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii. Ca urmare monumentul a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din România. Pentru scurt timp însă, deoarece prin intervenţia unei firme interesate să construiască un magazin de materiale de construcţie lângă monument, monumentul a fost „omis” la întocmirea Listei Monumentelor din anul 2004, iar Direcţia de cultură a judeţului Călăraşi a dat aviz de construcţie „provizorie” pentru un magazin, chiar în zona de protecţie a monumentului. Ne abţinem de la orice comentarii. Poate cândva se vor respecta vestigiile istorice şi legile care privesc protejarea monumentelor şi corupţia va dispare, iar magazinul d-lui Stoica va fi relocat şi Cimitirul eroilor din Olteniţa va fi clasat ca Monument istoric şi se va bucura de atenţia puterii locale.
Profesor Doctor Done Serbanescu
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.