Fericirea din fotografia noastra de nunta este vie





Multi spun ca fericirea nu exista pentru simplul fapt ca ei nu au gasit-o, iar ea, incapatanata, nu a trecut pe la ei niciodata. Of, da nu toti au talentul de a percepe normalitatea ca fiind fericire! Daca esti sanatos, ai o familie iubitoare, o casa si iti poti asigura existenta muncind, ce altceva iti lipseste ca sa fii fericit? Comparandu-te cu altii te condamni mereu la nemultumire.
Fericirea din fotografia noastra de nunta este vie
Multi oameni cred ca daca nu am putut pipai sau zari un lucru, au dreptul sa considere ca acesta nu exista, desi sunt dovezi clare ale existentei lui.
Stiu un fotograf-vrajitor (in sensul bun al cuvantului) care surprinde fericirea vie in orice fotografie de nunta.
De pilda, azi cand am primit fotografiile si cadoul (magneti de frigider cu cele mai reusite fotografii de nunta) ne-am dat seama privind amandoi cu capetele apropiate ca in pozele noastre de nunta fericirea era vie. Puteam sa imbatranim, sa disparem de pe acest pamant, dar fericirea noastra ramanea de-a pururi in poze.
Erau suficienta lumina si zambete in fotografiile de nunta facute de Cotea Razvan, incat fericirea sa para naturala, sa se etaleze in toata splendoarea si valoarea ei. Nu era nimic trucat, retusat, contrafacut, ci opera de arta vizuala cucerea prin naturalete. Am luat apoi la analizat pozele in care apaream alaturi de parinti. Desi nu mai erau asa de tineri, se vedea clar cum ei traiesc fericirea alaturi de noi si prin noi. Pozele ne captau atat de mult atentia si faceau apel la sentimente, incat greu le lasam din mana ca sa le inlocuim cu altele. Doamne, cum ne maturizau fotografiile acelea. Alaturi de fericire se citea oboseala pe fetele parintilor nostril, iar Razvan parca dorise inadins sa demonstreze ca totul se obtine cu jertfa.
Cate nopti nu au dormit ei de griji: localul sa fie cel mai bun, nuntasii multumiti cu totii, rochia mea cea mai eleganta si cea mai frumoasa, oricat ar costa, costumul iubitului meu sot din material fin, iar camasa fina, fina. Am avut cei mai buni lautari si cele mai frumoase aranjamente din flori fiindca ei s-au imprumutat sa ne organizeze o nunta de vis. Ei au scos banii bucurosi si pentru rochiile versatile ale domnisoarelor de onoare ca am vrut sa fie la fel. Toata viata meritau recunostinta noastre, iar noi eram asa de fericiti fiindca aveam de-acum doua perechi de parinti.
Nasii. Ce oameni minunati! Cand ne mai certam si ne desparteam in perioadele acelea critice ei erau cei care ne imapacau. Da, au existat momente de criza si a fost multa lume impotria noastra ( fosta si fostul in special), dar am avut prieteni minunati care ne-au aratat ca noi doi ne completam reciproc si ca ne “meritam” unul pe altul. Nunta era victoria finala si eram fericiti de asta, iar Razvan surprinsese perfect atitudinea noastra de echipa care a castigat.
Domnisoarele de onoare? Au fost neobosite, dar au facut-o cu cea mai mare bucurie. M-au asistat de la inceput pana la sfarsit si cu ele am depasit emotiile si am uitat sa plang de fericire.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.