Istoria echipamentelor de captare modernă a energiei solare începe în secolul 19 în Franța
Românii au început și ei ca să își instaleze tot mai des în mediul rural panouri solare nepresurizate sau panouri presurizate, pentru a mai limita costurile cu energia electrică de tip clasic, fără însă a renunța la utilitățile epocii contemporane.
Istoria echipamentelor de captare modernă a energiei solare
Istoria folosirii unor instalații de captare eficientă a energiei solare este mai veche decât ne-am putea imagina.
Mulți vizionari au încercat în epoca modernă ca să transforme energia termică oferită de razele soarelui cu ajutorul unor echipamente speciale în energie utilă de care oamenii să se folosească, dar lipsa unor sponsorizări adecvate a frânat mult acest demers inovativ.
Interesant este că eforturile îndreptate spre producerea de energie regenerabilă, prietenoasă cu mediul, există încă de pe timpul revoluției industriale, perioadă în care progresul s-a bazat în mare măsură pe inconștiența că ar exista cantități relativ inepuizabile pe combustibil fosil pe care oamenii le pot folosi în procesele de producție.
Acești ingineri vizionari au luat-o puțin înaintea vremurilor și au început ca să exploreze mai toate opțiunile de energie regenerabilă pe care le cunoaștem astăzi.
Așa se face că o mulțime de brevete de invenție pentru captarea radiației provenite de la soare au fost obținute chiar înainte de Primul Război Mondial dar, din nefericire, majoritatea oamenilor a considerat că sunt doar simple ciudățenii acele instalații și s-au orientat mai degrabă spre consumarea în chip sălbatic a combustibililor mai ușor de obținut, precum a fost cazul petrolului și al cărbunelui.
Iată că de-abia acum, în primele decenii ale secolului 21, ne-am dat seama că nu se mai poate continua în acest mod, consumând haotic resursele din măruntaiele Pământului.
Industria producătoare de instalații capabilă să furnizeze energie regenerabilă este în continuu proces de dezvoltare, fondurile investite în această direcție sunt din ce în ce mai mari, așa încât și realizările au început să devină tot mai importante.
Un profesor de științe exacte francez, este acela care pentru prima dată în anii 1860 a obținut un brevet pentru primul motor solar.
Scopul său declarat a fost acela de descoperi o alternativă la energia cărbunelui, prevăzând epuizarea minelor… Această invenție și viziune l-a inspira pe Emile Zola în romanul său futurist denumit “Travail” (“Munca”) în care este descrisă o societate post-cărbune alimentată de energie solară.
Primele experimente implicau folosirea unui cazan de fontă închis cu un capac de sticlă prin care razele solare transmiteau căldură în apă. Deși echipamentul realizat a avut o mică valoare practică, prin modernizările ulterioare efectuate în 1865 a putut să pună în funcțiune un mic motor.
Napoleon al III-lea impresionat de realizările inventatorului francez l-a finanțat în sensul dezvoltării unui motor solar industrial.
După o perioadă, acesta a reușit ca să conecteze un dispozitiv la un motor cu aburi care a putut alimenta o pompă de apă.
Însăși Academia Franceză de Științe și guvernul galic a considerat că în Algeria ar fi o buna zonă unde acest tip de motor ar putea să fie utilizat, deoarece acolo există ziua soare aproape permanent, iar cărbunele reprezenta un combustibil extrem de costisitor în acea zonă africane.
În 1878, Augustin Mouchot a primit prima medalie la Expoziția Universală de la Paris pentru concentratorul său solar de 20 de metri pătrați.
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.