Anul 1986 Cernobîl- anul 2020 coronavirus
Pe 26 aprilie, anul 1986, la 1.23 noaptea, la Centrala de la Cernobîl s-a produs cel mai mare accident nuclear din istoria omenirii, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Cât de mare a fost iradierea în România nu se poate aprecia cu exactitate mici azi, mai cu seamă că partea sovietică a dorit să minimalizeze accidentul în prima fază.
În România din anul 1986 când secretomania era la loc de cinste si politică de stat, populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. La cinci zile de la accident, sovieticii ţineau autorităţile române încă “în ceaţă”. Pe 30 aprilie, seara, la Telejurnal a fost citit un comunicat despre accidentul de la Cernobîl. 1 mai a venit cu o știre Agerpres despre același eveniment. Pe 2 mai oamenilor le era recomandat să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi. (nu se repeta indicațiile si azi)
Ulterior a fost declanşată o campanie în şcoli prin care elevilor li s-a administrat “antidotul” – o doză de iod (iodura de potasiu). Iodul devenise în acele zile un panaceu căutat intens. La farmacii şi policlinici, unde se distribuia gratuit, binecunoscutele cozi nu mai mirau pe nimeni. Zvonurile, tipice unei lipse de informări oficiale, căpătau proporţii, colportate de panică.
Anul 1986 Cernobîl- anul 2020 coronavirus
Îmi aduc aminte că era o zi întunecată la Olteniţa pe 1 mai 1986. Mă jucam în curte cu fiica mea de 2 ani. Când am auzit comunicatul la radio am conștientizat pericolul, atât cât puteam, la nivelul de informaţii de atunci. Am luat fata care a început să plângă şi am dus-o în casă. Ea, sărăcuţa, nu înţelegea nimic şi dorea să continue joaca afară. Împreună cu soţia am început să îndesăm tot felul de materiale textile pe lângă geam să nu intre praf radioactiv. Parcă până atunci nu intrase! Încă nu apăruseră geamurile de termopan la noi.
Nu îmi aduc aminte bine încă dacă în seara aceea sau în cea următoare am mers la circa medical de unde eram arondați si am cerut iod (iodura de potasiu), pentru fată, care s-a distribuit gratuit pentru populaţia până la 18 ani. Pentru adulți nu se dădea. In zilele următoare am stat la cozi imense pentru ca să cumpăr apă minerală pentru fată. Pe noi ne cam neglijam şi nu aveai de unde cumpăra mai mult. Speram, doream să supraviețuiască copilul. Ei bine fiica mea are acum 36 de ani. Este o tânără frumoasă cu o carieră împlinită, căsătorită. Totuși unele urme ale dezastrului de la Cernobîl se fac simţite în sănătatea ei ca şi în sănătatea multor tineri din această generaţie.
În 2020 epidemia de Coronavirus se bucură şi acum de aceeaşi secretomanie. Acum câteva zile un reporter de la Libertatea a pus mâna pe draftul Hotărârii nr 14 din 20.03.2020 informaţii ce ulterior au apărut, în mare, şi Ordonanța militara nr. 2 din 21 martie 2020. Nu înţeleg de ce IGP a sesizat DIICOT cu privire la săvârșirea infracțiunii de distribuite de informații nedestinate publicității, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 304 Cod Penal, faptă pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Grupul de Comunicare Strategică.
Anul 1986 Cernobîl- anul 2020 coronavirus
Acest document arată că guvernul este speriat. Poate așa trebuia sa se întâmple în caz de război când trebuiau ascunse informaţii faţă de inamic. Ce se păzeşte acum nu înţeleg. Inamicul este unul comun întregii omeniri. Poate se dorește să se ascundă incapacitatea guvernului de a gestiona corect criza.
Un alt aspect referitor la secretomanie este faptul ca informațiile distribuite până în prezent de DSP Călăraşi erau actualizate odată la 2 sau 3 zile şi erau incomplete.
Acestea au fost câteva date care m-au făcut să cred că suntem minţiţi. Cred că situaţia este mai gravă şi nu vor să ne sperie.
În 1986 am fost speriaţi tot prin lipsa de informaţii. Cei de atunci cred că s-au aflat în situaţia medicilor de astăzi care nu au mijloace clare de luptă împotriva acestei pandemii.
Tot o lipsă de informare coroborat cu informații false am avut si în dec 1989.
Dumnezeu știe cine si cum va trece mai departe. Apar știri despre tot felul de tratamente ce au efect de vindecare:<<De ce e Timişoara centrul vindecărilor de COVID-19 din România: „Folosim altă schemă de tratament faţă de restul ţării” >>¹, apariția unor vaccinuri, etc.
Am văzut ca majoritatea ţărilor europene, începând cu Italia au cerut ajutor Chinei şi au primit. Guvernanţii noştri se cred mai stăpâni pe situaţie şi cred că rezolvă cu un sistem medical deficitar si în situaţii normale? M-aş mira! Poate mâine voi mai aşterne şi alte gânduri pe aici.
¹ << “Schemă pe care o dăm noi este formată din o tabletă cu 2 antivirale, care la 3-4 zile după administrare dau teste negative. Așteptăm două teste negative, după care îi externăm”, a explicat medicul Virgil Musta de la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara, pentru opiniatimisoarei.ro. >>
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.